Pielea acționează ca un înveliș de protecție care acoperă tot corpul și oferă un echilibru între mediul intern și cel extern. În același timp, pielea reglează schimbul de căldură și nivelul umidității din piele, prin acumularea de energie și transpirație, normalizează presiunea capilară și fluxul sanguin. Pielea reacționează la stimuli de orice fel, indiferent dacă aceștia provin din afara sau din interiorul corpului. Pielea sănătoasă rezistă la diverse influențe dăunătoare externe, datorită capacității sale de a stoca sânge, grăsimi, apă, minerale, vitamine; de a secreta sebumul și transpirația, și de a îndepărta celulele moarte prin exfoliere.
Structura pielii cuprinde mai multe straturi:
stratul exterior al pielii, denumit strat cornos, este format din celule moarte;
epiderma – singurul strat viu al pielii, care produce în permanență celule noi prin divizarea celor existente; derma și țesutul adipos subcutanat sau stratul bazal.
Celulele epidermei se înmulțesc, se dezvoltă, îmbătrânesc și mor, apropiindu-se treptat de stratul exterior al pielii. Cea mai importantă funcție a epidermei este înlocuirea continuă a stratului cornos destul de dens, care este bariera principală de protecție a pielii noastre. Stratul următor – derma – conține colagen. Este un țesut elastic în care se găsesc vasele de sânge și nervii. În pielea tânără și sănătoasă, colagenul formează ligamente paralele, care au capacitatea de a se întinde și de a reveni la forma inițială datorită elasticității lor. Colagenul dă elasticitate și finețe pielii, însă, odată cu înaintarea în vârstă, acest țesut își pierde integritatea: fibrele și ligamentele se rup, structura se strică. Pielea se subțiază și începe să atârne, apar ridurile.
Trebuie remarcat faptul că tendința de îmbătrânire a pielii este ereditară. Bineînțeles, este puțin probabil ca pielea să rămână până la adânci bătrâneți la fel de proaspătă și strălucitoare ca în tinerețe, dar dacă părinții tăi arată mai tineri decât sunt, cel mai degrabă vei reuși să îți păstrezi aspectul proaspăt și strălucitor al pielii mult timp.
În procesul de evaluare a pielii, se iau în considerare următoarele aspecte: existența sau lipsa ridurilor, dimensiunea porilor, culoarea, fluxul sanguin de la nivelul pielii, finețea și elasticitatea. Culoarea pielii depinde de cantitatea de melanină (pigmentul care îi dă culoare tegumentului), produsă de organism. Capacitatea celulelor de a produce melanină diferă de la o persoană la alta: pielea deschisă conține o cantitate mică de melanină, cea închisă indică faptul că melanina este produsă în cantități mari. Persoanele cu pielea închisă la culoare pot avea o pigmentare inegală a pielii: diferite părți ale corpului pot avea nuanțe diferite. Pielea închisă la culoare este mai bine protejată de efectele dăunătoare ale soarelui, pentru că melanina împiedică pătrunderea razelor ultraviolete în straturile inferioare ale pielii. Lumina soarelui, la rândul ei, stimulează formarea de noi celule de melanină ca un mijloc de protecție – atunci apare bronzul.
În momentul în care alegi produse pentru îngrijirea pielii, trebuie să iei în considerare cantitatea de melanină pe care o conțin acestea. Cu cât pielea este mai închisă la culoare, cu atât mai bine rezistă la efectele dăunătoare ale soarelui. Prin urmare, cu cât pielea este mai deschisă la culoare, cu atât factorul de protecție trebuie să fie mai mare. Persoanele roșcate trebuie să acorde o atenție deosebită protecției împotriva soarelui, pentru că pielea lor, în loc să producă pigmentul de protecție – eumelanina, produce feomelanina, care nu le protejează mai deloc de radiațiile ultraviolete.
